Intro

In calitate de consultanti sau de dezvoltatori software avem tot interesul sa facem ceva care sa fie “dupa chipul si asemanarea” clientului.

De obicei modelul acesta de dezvoltari personalizate este facturat la ora lucrata, nu la rezultate obtinute sau la obiective de business.

Dezavantajul cu aceasta abordare este ca dureaza mult, costa mult si la final nu stii daca ai obtinut ce ai vrut.

Pe de alta parte, este dificil sa construiesti o aplicatie sanatoasa din toate punctele de vedere, ai nevoie de o echipa specializata, care sa fie platita pe masura si ai de gestionat financiar situatia orelor facturate vs salarii platite.

O statistica din anii trecuti arata ca IT-ul romanesc crestea cu 25% an dupa an (statistica era facuta pe 5 ani) – insa ceea ce era cu adevarat interesant era faptul ca la nivel national ramanea constant. Acest lucru insemna ca din ce in ce mai multe organizatii tehnologice se indreptau catre piata din afara, unde pot sa ceara preturi per ora de 40-150E, ceea ce este mai dificil de facut la nivel national.

Acest surplus de profit a determinat o parte din organizatiile IT sa creeze produse care incercau sa rezolve cat mai multe probleme, incercand sa fie “adaptate conform cerintelor clientului”. Am pus intre ghilimele deoarece in ultimii ani, aceasta sintagma impreuna cu “suntem o echipa dinamica si tanara” chiar nu mai spun nimic, au ajuns limba de lemn.

Normal ca daca nu livrezi cerintele clientului nu o sa fii platit  🙂

“Soft-ul meu face asta si pe cealalta si pe … Bine, bine, dar cafea face?”

Acum mai multi ani era o discutie cu privire la avantajele unui anumit software printre pasionatii acelui software si atunci cineva a zis “bine, dar cafea face?”. Iar atunci cineva chiar s-a apucat sa-l conecteze la un espressor si atunci cand ajungea acasa putea sa aiba direct cafeaua gata printr-un email. Pe atunci nu era “internet of things” in care espressoarele sa vina direct cu un calculator programabil in ele care sa fie conectat la Internet, deci era o performanta.

Este amuzanta intr-un sens sec, insa contine si un adevar: este greu sa fii de toate pentru toti.

De altfel era si o maxima care spunea ca a incerca sa-i multumesti pe tot este reteta esecului.

In pietele mai dezvoltate, vorbim de zeci de programe software diferite care sunt folosite in organizatii de zeci de ani. Probabil pentru ca organizatiile au un istoric mai indelungat sau probabil pentru ca sunt mult mai mari decat cele romanesti si au fost nevoie sa aiba sisteme, ca sa poata obtine rezultate.

Acolo functioneaza RPA-ul lui UiPath- automatizarea muncii robotice de tip office – insertie de date in Excel sau in alte sisteme desktop de tip ERP care au fost mostenite de mult timp si care inca nu au fost schimbate ca s-a investit mult in ele.

La noi insa pare ca avem mentalitatea de a gasi sau de a crea un singur software care sa reuneasca toate functionalitatile principale.

Am observat acest lucru la IMM-uri medii, cand incearca sa achizitioneze un anumit ERP si spera ca dupa ce investesc mii sau zeci de mii de euro, se va rezolva problema interna a lipsei procedurilor care sa fie aliniate cu obiectivele companiei.

Dupa aceea am observat ca vine etapa urmatoare in care, dupa ce se lucreaza mult cu acel sistem, se observa anumite lipsuri care sunt in principal in zona de comunicare cu alte sisteme si ca atare munca de inserare/extragere/prelucrare de date devine un job full-time.

Sigur ca acum am putea veni si sa punem RPA peste, ca este un bandaj bland, insa daca acele sisteme ar comunica direct cu alte sisteme, nu ar mai fi nevoie de acesti roboti de insertie de date.

RPA-ul poate sa fie util in alte zone, unde este nevoie sa se recunoasca anumite tipare si unde oamenii se misca mai lent (spre exemplu in a detecta anumite miscari intr-un sistem de supraveghere video – cati oameni au intrat in schimbul 1 in ziua cutare in fabrica) – dar aici deja vorbim de lucruri mult prea dezvoltate si cu putine companii tinta in Romania.

Extinderea acelui sistem proaspat achizitionat presupune mai multe mii de euro care inseamna costul dezvoltarii acestuia (salarii + o oarecare marja de profit).

Desi costul acestor programe este mare, profitabilitatea nu este intotdeauna la fel de mare – este complicat sa gestionezi proiecte complexe care au nevoie de anumiti oameni cheie greu de inlocuit.

Si atunci probabil ca o decizie de business din partea furnizorilor de software este sa “te misti in lateral, pe orizontala” si sa abordezi si alte piete.

Adica daca aveai un program de gestiune stocuri, acum ii adaugi si modul de salarizare si de gestionare contracte si de facturare si de contabilitate si il faci sa fie un ERP.

Sau daca aveai un program care gestiona documente, ii adaugi si pontaj si conversie din imagini in documente si o sumedenie de alte lucruri care speri ca se vor amortiza la un moment dat cand vor cumpara suficient de multi oameni acel software.

Deci practic se ajunge la a se crea un software care sa incerce sa le faca pe toate sau cate putin din fiecare.

Pana la urma insa acest software – fie ca este realizat la nivel national sau de catre un gigant la nivel international, fie ca se numeste ERP sau CRM sau altceva, este doar un instrument, precum o umbrela.

Umbrela are utilitatea ei, dar nu mergem cu umbrela tot timpul si peste tot. Exista solutii si solutii.

Noi ne-am dat seama ca este mult mai facil sa rezolvi problemele imediate care sunt piesele de puzzle lipsa.

Spre exemplu, in lucrul cu contabilii, nu le-am cerut sa-si schimbe programul de contabilitate pentru ca nu permitea import/export automat de date, insa am lucrat la procese care puteau sa fie imbunatatite ca sa aiba vizibilitate mai buna legat de ce faceau – vezi studiu de caz aici.

Si daca am fi fost in postura de producatori de software, ne-ar fi fost foarte dificil sa le schimbam programul cu care lucreaza de 10 ani pentru ceva foarte asemanator care face si alte lucruri, dar nu neaparat cele de care au nevoie sau suficiente cat sa merite tranzitia.

Dupa ce se ajunge in etapa de saturatie a folosirii unui program principal, apare intelegerea ca este nevoie de alte programe si ciclul se reia.

Ulterior, la organizatiile mai mari apare intrebarea cum facem sa sincronizam aceste sistem intre ele sau cum facem sa le inlocuim pe toate cu unul enterprise care “le face pe toate si face si cafea”.  

Sistemele acestea informatice au o oarecare durata de viata si sunt niste instrumente care ne ajuta sa ne crestem afacerea.

Noi am optat pentru variante cloud, deoarece am constatat ca doar asa putem sa prototipam anumite solutii rapid pentru clientii nostri, care sa fie cost effective si care sa includa si training si transfer de know-how la pachet. Daca ramaneau doar cu solutia tehnica, fara partea de sprijin/client service, erau sanse mici sa existe adoptie din interior in absenta unor decizii directoriale care sa impuna aceasta adoptie.

Dar nici noi nu ne-am gandit ca este bine sa mergem in toate directiile si am ramas nisati pe 4 verticale principale:

  • gestionarea sarcinilor si masurarea muncii in echipa, cu scopul de a trasa procedurile care sa duca la atingerea obiectivelor dorite
  • gestionarea relatiei cu clientii printr-un CRM care include si partea de marketing si de vanzari si de client service sub acelasi acoperis – sau folosind metafora anterioara – sunt 3 umbrele  
  • centralizarea acestor date sau ale celor relevante la nivel de business in panouri informative, ca sa stiti ce decizii sa luati
  • dezvoltare software pentru zonele lipsa, spre exemplu in zona conectorilor de date (vezi exemplul cu SmartBill aici)

In ce etapa va aflati acum?

Sper ca am demistificat aceasta idee cu un software salvator care sa le faca pe toate.

Te invitam sa afli mai multe despre CRM HubSpot. Poti rezerva o intalnire cu noi accesand butonul de mai jos. 


REZERVA O INTALNIRE